Recunosc ca pentru mine umorul este o parte esentiala din realitatea mea in ultimii ani si ador si folosesc intens si autoironia, umorul negru e si el parte din gasca umorului, deci il accept si am integrat chiar si umorul de cartier, eu am trait in Berceni 40 de ani si a fost nevoie sa ma adaptez ca sa pot supravietui, chiar au fost momente in care nu a fost usor ca adolescenta si nici ca tanara femeie, e interesant cum apare si reapectul si nu se ia nimeni de tine si " mistoul" nu mai vine catre tine in momentul in care pur ei simplu te muti pe alta frecventa si " frecventezi" o alta linie temporala.
Recunosc si ca mie imi place rasul cristalin al copiilor, apreciez oamenii care mai mult zambesc decat se incrunta si rad cu pofta la glumele bune, apoi ironia si autoironia imi place mie sa cred ca sunt digerate usor de oamenii care au Inteligenta Emotionala coapta si experienta de viata trasata cu o evidenta intelepciune, stropi vii de rabdare, ceva cercetari si cei mai norocosi si ceva scoli ce contureaza oameni cu care iti este drag sa te insotesti si sa petreci timp.
Sunt constienta ca Berceniul a avut plusuri si minusuri ca si cartier, caci fiind un cartier muncitoresc m-a invatat multe despre munca, dar si despre lipsuri si frustrari, neajunsuri si limbaj colorat. Din fericire, din cei 7 ani de-acasa, 4 jumatate i-am petrecut cu bunica din partea mamei si cu Dumnezeu( era continuu pe buzele ei si de foarte mica si pe buzele mele).
Seara de seara la marginea patului in genunchi ne rugam si multumeam...seara de seara...era unul dintre momentele cele mai frumoase, lampa cu gaz pe masina de cusut a bunicii si intr-o semiobscuritate traim sacralitatea momentului unic si profund cuprinzator...seara de seara...
Am baut tuica "o gura" de la scoala, era "terapie" la masa, niciodata mai mult de 1 toi la bunica si niciodata mai mult de o gura la noi. Cand raceam tot in cearsaf udat cu tuica ma infasurau, au fost nopti in care muncii depaseau orice gripa din ziua de azi, dar erau lege tuica si carmolul, terapiile infinitului.
Pentru mine copilaria mea, ca si viata mea toata, a fost un cumul de experiente atat de diverse si intense, incat nu de putine ori am fost intrebata:" totusi ce varsta ai, parca povestesti 2 vieti!".
Pot spune ca am trait 10, nu 2, nu am regrete si ma straduiesc ca atunci cand poate nici eu nu comunic tocmai potrivit, poate nu fac lucrurile potrivite si nu intampin ideal asteptarile celorlalti- ma straduiesc sa imi invat lectiile si evit maxim sa creez suferinta cuiva, mai ales dupa ce eu am fost supusa intens la suferinte. Oamenii au nevoie de Apreciere, Sustinere, Compasiune, Empatie si Iubire-toate manifestate liber si exprimate ca atare.
Frumusetea unui om nu vine din cate scoli a facut sau cate studii are, acestea doar pot potenta acea frumusete, frumusetea unui om vine din sinceritate sufletului lui, din impartasirea, bunatatea si daruirea cu care traieste, dar si din bucuria si infinitele zambete pe care le aduce pe fetele celorlalti.
Asta sa ne spunem des: cata bucurie aduc eu pe Pamantul acesta in sufletele oamenilor si in minunata natura?
Pai sa fie multa, sa ajunga pentru toti!
Cu Iubire pentru tot ceea ce este!
Georgeta Light
